Poezie
bărbatul
1 min lectură·
Mediu
bărbatul m-a închis
în tâmpla sa
și a plecat
fără chei
îl aștept rog
să îmi spună
când răsare soarele
ca să mă trezesc
uneori
zăvorâtă ană
nu găsesc temelia
ca să cresc
uneori
încep să sufăr
de claustrofobie
și de dor
uneori
de bărbatul
care m-a închis
în tâmpla sa
037.971
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 51
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
gabriela florina david. “bărbatul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gabriela-florina-david/poezie/71479/barbatulComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
NVFlorina interesante perspective reveleaza poemul tau...mi-a placut potrivita alaturare intre claustrofobie si dor, stari oarecum antagonice -prima la granita exterioara a trupului, a doua vizand mai degraba sufletul- ce ma duce cu gandul la acele papusi rusesti ce ies una din alta...in acest context fiinta umana devine un receptacul intre afara si inauntru, intre masculinul exterior plecat in cautarea propriei conditii si femininul pasiv, inlantuit in carne.
0
< ca sa nu mi se mai verse...>>,
as indrazni un ras-puns ras-ras-talmacitor:
de dor de soare
iti voi sapa
cu degetele
osul tamplei
si voi putea creste
din nou
din temelie
de suferinta
(si claustrofobie)
sper sa nu supar cu nimic.... :))