când prințesa nu-i acasă
cine-o fi jucând pe masă
când prințesa a plecat
hora se mută în... ha ha ha
ioc principii la... la la
- răspuns:
hora se mută în... sat
ioc principii la...
un omuleț
poet
ori analfabet
își frământă visul
cu degete de entuziasm
alteori de dispreț
îl așează cald în cuva așteptării
nu-l acoperă cu prea multe atenții
ar năpădi marginile
umflându-l
o mână caldă,
de-ar putea,
sufletul să ia,
să-l mângâie ușor,
să-l liniștească,
apoi încet să-l legene,
să crească.
o lacrimă adevărată,
de-ar putea,
în dar ar da.
dar nu e nimeni.
ori
ochi de fiare se zăresc
în străfunduri amețite
flăcările lor lucesc
se apropie iuțite
limbi de sânge se lungesc
înspre rănile-ațipite
iarăși mugetu-l trezesc
cu
Eu și Tu, zice Buber, de la geamăn la geamăn, zice vocea, dacă tot ne-a găsit zodia, zgripțuroaică ori zână?, în zbor vorbele mele primesc nuanțe distorsionate de ei mă apropii, mă descopăr încă în
raze strălucitoare
se unduiesc
pe pătrățele roșu-cărămizii.
priviri de albastre adâncuri
mângaie chipuri crispate
ce-și picură cuvinte pierdute
în albul imaculat
ce se
despachetează-mă
ia fierul de călcat
m-am șifonat
știi ce?
calcă-mă odată
bine
ce stai?
drept drept drept
știi? nu știu
călca
haine vii
nici de bumbac
nimic
când eram
mai pitic
făceam
am plecat. atunci. călătoria: Mekka. să. orgasmizez în brațele Fetei Morgana. mă întorc. zice filmul, se uită cine, m-a născut crede, că e limbă veche, zice, filmul, se uită, cine m-a născut, crede
în castelul
închis
la buton
dau drumul
de la aragaz
mi-e sete
înfulec concepte
mă întortochiez
pe-ndelete
mă umplu
de gaz
să vorbim
firesc
mă intoxic
unde arde jocul
satisfacției și
un gros perete s-a zidit
despărțind vis de vid
o poartă cauți să deschizi
lovind în cărămizi
o cărămidă s-a desprins
s-a dezlipit de zid
tu iute mâna ai întins
crezând c-ai izbutit
(18
e
că
"nu te plac,
dar mă atrag",
tu-ul meu mag,
unele chestii
pentru ele
-n, știi, a mă-tii
tot te
cu drag
în buzunar
cu zar
de șase
să nu ne prindă
apusul
zorilor
cu liniuță încurcat mi s-a șoptit n-am ascultat de glie vădit Mi - E obicei și dor de ei de moșu de tâna e clar ca Luna la sat vara pe-nserat copil alintat foc poc de ghicitori povești balauri
hai să fim serioși, în limbi. Străine
să vorbim. Așa ne. Vom înțelege
mai bine. Aranjează granițele, ranițele. Să facem
alpinism în vârful cuvintelor, buricelor
fără cablu. Ascultă știrile. Acum
tu nu comunici
cu mine. cuvintele pe care le săgeți
sunt doar înflorituri menite
a mă pironi în mreje
în propria ta satisfacție.
și cel mai simplu gest rămâne
pătat în urma ta.
și nu e vorba
cu aripi-vânt
pătrunzi în gând,
în somn cobori
hoț din culori!
cu brațul-vis,
iute cuprinzi,
cu joc atingi
și jar încingi,
teamă deșartă
topești pe dată;
mă porți fuior
pe
firește
nu
ești
fiară
-n capcană
scântei
urlă
prada
nu iei
fața puștii
nu se da
nici ea
nu ia
cuțitul
cu milă
parc-am umblat
în șlapi doar
la butoiul
cu