Gabriela-Dorina Vălean

când prințesa nu-i acasă cine-o fi jucând pe masă când prințesa a plecat hora se mută în... ha ha ha ioc principii la... la la - răspuns: hora se mută în... sat ioc principii la...

brațul dublu al nevăzutului ține coarda o rotește pasul lutului împleticește - același joc - îl prăbușește - neantrenat pesemne a uitat firul saltă, șerpuiește ritmul cârmuiește pasul

liniștea sufocă-ncăperea și timpul curge prea lin doar sângele inundă artera și sufletul varsă pelin (2001)

un omuleț poet ori analfabet își frământă visul cu degete de entuziasm alteori de dispreț îl așează cald în cuva așteptării nu-l acoperă cu prea multe atenții ar năpădi marginile umflându-l

o mână caldă, de-ar putea, sufletul să ia, să-l mângâie ușor, să-l liniștească, apoi încet să-l legene, să crească. o lacrimă adevărată, de-ar putea, în dar ar da. dar nu e nimeni. ori

ochi de fiare se zăresc în străfunduri amețite flăcările lor lucesc se apropie iuțite limbi de sânge se lungesc înspre rănile-ațipite iarăși mugetu-l trezesc cu

umblu în ceată cu pas de melc pe limba ta de vată sticlată din când în când mă înec în gustul de venin al irișilor tăi

Eu și Tu, zice Buber, de la geamăn la geamăn, zice vocea, dacă tot ne-a găsit zodia, zgripțuroaică ori zână?, în zbor vorbele mele primesc nuanțe distorsionate de ei mă apropii, mă descopăr încă în

raze strălucitoare se unduiesc pe pătrățele roșu-cărămizii. priviri de albastre adâncuri mângaie chipuri crispate ce-și picură cuvinte pierdute în albul imaculat ce se

despachetează-mă ia fierul de călcat m-am șifonat știi ce? calcă-mă odată bine ce stai? drept drept drept știi? nu știu călca haine vii nici de bumbac nimic când eram mai pitic făceam

am plecat. atunci. călătoria: Mekka. să. orgasmizez în brațele Fetei Morgana. mă întorc. zice filmul, se uită cine, m-a născut crede, că e limbă veche, zice, filmul, se uită, cine m-a născut, crede

în castelul închis la buton dau drumul de la aragaz mi-e sete înfulec concepte mă întortochiez pe-ndelete mă umplu de gaz să vorbim firesc mă intoxic unde arde jocul satisfacției și

un gros perete s-a zidit despărțind vis de vid o poartă cauți să deschizi lovind în cărămizi o cărămidă s-a desprins s-a dezlipit de zid tu iute mâna ai întins crezând c-ai izbutit (18

am zis azi pot să cad șuvoaie de tine să mă uit în cer se bate gardul se țes cuiburi în copaci cu prea mult galben de primăvară fluturi

e că "nu te plac, dar mă atrag", tu-ul meu mag, unele chestii pentru ele -n, știi, a mă-tii tot te cu drag în buzunar cu zar de șase să nu ne prindă apusul zorilor

cu liniuță încurcat mi s-a șoptit n-am ascultat de glie vădit Mi - E obicei și dor de ei de moșu de tâna e clar ca Luna la sat vara pe-nserat copil alintat foc poc de ghicitori povești balauri

tu nu comunici cu mine. cuvintele pe care le săgeți sunt doar înflorituri menite a mă pironi în mreje în propria ta satisfacție. și cel mai simplu gest rămâne pătat în urma ta. și nu e vorba

cu aripi-vânt pătrunzi în gând, în somn cobori hoț din culori! cu brațul-vis, iute cuprinzi, cu joc atingi și jar încingi, teamă deșartă topești pe dată; mă porți fuior pe

de ce să scrii cu î din i bărbați romîni ori pământeni preferă nu atmo sferă ci as cuțit (22:22)

firește nu ești fiară -n capcană scântei urlă prada nu iei fața puștii nu se da nici ea nu ia cuțitul cu milă parc-am umblat în șlapi doar la butoiul cu