Arc peste râuri

Eu și Tu, zice Buber, de la geamăn la geamăn, zice vocea, dacă tot ne-a găsit zodia, zgripțuroaică ori zână?, în zbor vorbele mele primesc nuanțe distorsionate de ei mă apropii, mă descopăr încă în sevraj de Stella Rosa dulce Wine la sărbătoarea curcubeielor, vii? vin și-mi recunosc vina: mă ia dragostea la prima vedere, de propriile mele vorbe, schițări la primul zvâc, ce-i asta? un incest, păcat, ratează ținta (zice A. de Souzenelle), vezi? vin cu dor plonjez în tobogan de ghicit ochii fixați în elemente 1 x 3 x 4 văd doar un joc în joc aruncați în baltă căutăm răspunsuri, mulțumesc cu bucurie, găsesc uman zvâcnit de vifore și iaduri gătite-n pânze de păianjen și umbrele lor, auzi? fă-ți un Doppler, scoate-ți venele să crape de candid, tot nu rup copilăria, nici când alți păcăliți de zornăieli o confundă, bre, oameni suntem noi, ori ce, oi?! io-mi închipui că suntem mai mult decât niște rânjiți la vânturi de canale și zoaie de mahala, mai mult decât niște haite de câini care se sfâșie de la un hoit. încheiat în T. eu bine intenționat am primit și-am dat, emoție, ca atare, dacă m-am înșelat, asta e, vorba aia, tot înainte vrednici călători. n-am scăpat de păcat? nu-i nimic, până când? cine știe, om trăi om vedea. mă provoci? jocul și comentariile mele nu-s răutăți, afronturi ori alte aberații de conotații. deci nu, nu te provoc, nu te atac, nu te atrag, în dansul meu am zis și spun concis: atât, mersi, m-ai ajutat, să știi, acu, mă duc în parc. (03:45)