Poezie
Elegie
1 min lectură·
Mediu
În acest cerc ce-mi înconjoară
tâmplele,
fixez centrul emoției mele-
ultimul refugiu împotriva
coerentelor rătăciri.
Pământ al făgăduinței
pentru cel exilat
de geometria spiritului.
Aici dintele zgârie sfera,
iar ochiul e prizonier într-o nișă.
Aici fulgerul
are ecouri albastre
și murmură mângâind
linia pietroasă a cărnii
și leandrul alb
ce mi se-așterne pe buze.
Nu-mi pasă de Marele Timp!
De bătăile Ceasului.
În piept îmi bat, minunate,
aurorele limpezi ale dorului meu.
002.611
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Gabriel Stoian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 72
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Gabriel Stoian. “Elegie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gabriel-stoian/poezie/73414/elegieComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.