Poezie
Psalmul 2
1 min lectură·
Mediu
Rătăceam printre giulgiurile morților
ce mă țineau cu gurile lor hulpave.
Printre demonii care mă călăuzeau orbi.
Mi se părea că vorbesc cu silabe alese
Dar vai! Cuvântul n-am putut să-l rostesc.
\"Din inimă\", ziceam că sunt vorbele mele
Credeam că Știu, dar eu vameș eram.
Credeam că știu să iubesc, o, prea bine.
Credeam că sunt sub Ceresc.
Neghina acum o curmă Tu Doamne!
Prin suflet miracolul tău să-l vestesc
și giulgiul ce vreau să îl duc azi la buze,
să fie acela din care Tu înviind,
m-ai învățat să trăiesc.
002754
0