Gabriel Nita

Da, cred ca da. Pentru ca se spune ca cercul ar fi o figura geometrica perfecta, iar eu nu prea am incredere in perfectiune. Dar nu, cercul e totusi inchis... Poate un pic deformat, in forma de inima! :)

Imi place, in ciuda discriminarii sexuale pentru care ai merita sa te dau in judecata. In legatura cu (p)relucratul, si pe mine unele versuri m-au ciupit de obraz, dar dupa cum vezi sunt inca aici, scriindu-ti, asa ca e bine.

Pe curand!

De drac, de drac, dar care drac? Unul drag!

Bun, poezia e poezie, iar asta nu-i putin, ca mai e si poezie din belsug care nu-i poezie, nu ma intrebati pe mine ce e, cautati in dictionare, astazi am ajuns departe, chiar si pe luna pare-mi-se, avem enciclopedii groase, norocul nostru, sa avem cu ce captusi la iarna peretii, unde nu-s bani de termopane, cautati acolo, trebuie sa existe un raspuns, eu atata zic, ca asta chiar e poezie, orice ar insemna asta, ca aceleasi enciclopedii nu stiu nici ele sa o defineasca, nu face nimic, am coborat din copac si fara definitii cu care sa ne spargem capul, pietre se gasesc din belsug, pentru aceasta indeletnicire, hai sa nu mai adaugam si vorbe, ma opresc aici, nu inainte insa de a-ti imputa acel \"saraci si curati amandoi\", saraci mai merge, cu sau fara inflatie galopanta, cornuri cu lapte si carti electronice de identitate, stim noi ca este a noastra, dar curati?, asta nu mai inteleg, in rest mi-a placut.

Pe curand!

In joaca sau nu, intre frunza verde de albastru si regele ciupearca sau nu, din partea mea sa nu te astepti decat la stelute. Nu le pot da, dar le pot gandi.

Uite-asa!

Am incercat sa le sterg, cat mai discret. Se vede insa treaba ca nu am reusit.

Multumesc de lauda. Pe curand! (si la mai multe :)

Nu-mi place. Imi pare rau.

Multumesc pentru comentarii.

Pe curand!

Mult, mult prea exagerata. Nu mi-a placut, imi pare rau.

Eu nu pot zice decat ce mi-ar fi placut mie.

Mie mi-ar fi placut ca 11 septembrie sa ramana de acum o zi speciala. O zi de regandire si de reculegere pentru noi toti. Dar nu pentru oamenii care au murit la WTC. Nu pentru mandria ranita a unei tari, sau a unui popor. Ci pentru toate victimele acestei lumi, si impotriva tuturor razboaielor si cruzimilor, impotriva foametei si a extremismului, impotriva intolerantei si a rasismului, impotriva terorii, a traficului de droguri si de carne vie, impotriva armelor de distrugere in masa, si a poluarii. Impotriva a tot ce ne pune pe noi toti in primejdie, ca oameni.

Mi-ar fi placut sa nu fi fost o zi doar de rememorare, ci si una in care sa ne intrebam cu totii, de ce?

Mi-ar fi placut ca ziua de 11 septembrie sa fi schimbat intr-adevar ceva. Toata lumea zice ca ea a schimbat istoria. Fals. Ziua de 11 septembrie 2001 nu a reprezentat decat consecinta fireasca a istoriei de pana acum. Americanii nu au fost in stare sa schimbe istoria. Si ma tem ca nici noi nu mai putem.

Desi mi-ar fi placut...

Dar pariez ca nu despre ipoteticul si nestiutul Matei!... Asa-i?

Ai dreptate. Am gresit. Trebuie sa ma duc acum sa il caut si pe al treilea, sa vad daca nu ma face si el de rusine pe aici pe undeva pe site. :)

PS: Ai o memorie mai buna decat a mea, se vrea a fi un compliment, desi, daca stau sa ma gandesc ca eu n-am o memorie buna, nu mai sunt sigur de asta...

Multumesc.

antuna: Comentariul tau e cat se poate de corect. Si eu as zice la fel.
:)
bea3x: Asta comunicatiune intru adevar se nepredica, nefiind zi de duminica lasata de Domnu\', mai potrivita intru atare scopuri.
:)
Moi: Multumesc, esti o draguta.

Pe curand!

Camica: Si totusi nu, atat chipul, cat si glasul (elemente principale ale identitatii) fiind pierdute.

albastru27: Moartea insasi este de vina. Daca ai sa citesti inca o data poezia, s-ar putea sa observi o anumita gradatie a acestei incoerente, de la viata catre insasi moartea. Sfarsitul devine practic silabic (daca ar fi sa reciti poezia), gandurile nu mai sunt articulate, poezia insasi e nevoita sa se opreasca (mai ceva ca recitalul fetelor de la TATU, daca ma gandesc bine :) brusc, din lipsa de substanta. Nu mai sunt cuvinte de spus despre moarte, tot restul nu ar fi decat abstractii, fara nici o legatura cu disparitia in sine a acelui om.
In fine, asta am incercat sa transmit...

Pe curand!

albastru27: Nu cred. Pentru ca e singura poezie din ciclu pe care am postat-o pana in clipa asta.
Privind in jur?
Am incercat sa definesc o senzatie, nu stiu daca ai cunoscut-o vreodata. Aceea in care o iei de la inceput, cand te ridici dupa o intamplare care aproape te-a distrus, cand te \"intorci\" in joc... E ceva foarte special, in clipa aceea simti ca lumea e undeva in fata ta, nedefinita, gata sa ti se supuna.
Atata doar ca drumul de aceasta data mergea catre dragoste, ceea ce anuleaza totul, mai mult, il rastoarna. Razboiul e de fapt unul de asediu, lupta e aceea intre unul de pana acum si doi-ul de mai tarziu. Sau cam asa ceva, din cate imi aduc astazi aminte...

Nname: Multumesc ca mi-ai scris, un raspuns sper deja sa-l fi gasit in randurile de mai sus.

Pe curand!

Bun venit pe site!

Multumesc. Nu stiu daca o steluta, dar macar un bob de margean...
:)

Margean, rosu, margean...

O recunosc, crede-ma. Dar doream sa spun ca Poezia ar trebui sa sugereze macar posibilitatea regasirii.

Nu stiu, atunci am scris un pic mai slaba. Acum o citesc si vad ca imi place. Probabil ca am citit ceva mai bun scris de tine daca m-am exprimat astfel.

Suntem facuti din gauri, dar importanta e lipsa vidului.

Si spatiu, dar si timp...