Gabriel Matrana

Prin șoapte, pădurea mă trage-n adânc Și pașii urmează cărarea Sunt eu,

E ziua-ndragostitilor. Curând, Vom pune iarăşi pe altar iubirea... Şi-o facem an de an, parcă sperând Că vom putea s-atingem

Întindere albastră-ntre pământuri Lacrima stâncii care stă să-nceapa A naște-un fluviu, mândru între maluri Izvorul viu ce nume poartă : APÃ !

E suflul de viață ce-l simți ne-ncetat Dorința de zbor a-mplinirii... E aerul pur, ce-l sorbim cu nesaț Din sânul frumos al naturii... Nu

Natura, în imensa-i bunătate, Ne-a dăruit din frământarea-i, focul Spre-al folosi cu-ntelepciune-n toate Acolo unde el, își are locul ! La

PÃMÂNT... Trăim aici, Pe-un bulgăre de humă Și de ne place-au nu, acest cuvânt, E leagănul în care prins-am viață Și mândri îl