Poezie
C A U T !
1 min lectură·
Mediu
Prin șoapte, pădurea mă trage-n adânc
Și pașii urmează cărarea
Sunt eu, doar cu mine în suflet și plâng
O chem să s-aștearnă...uitarea...
O caut mereu și-nca sper s-o găsesc
Deși recunosc...nu mi-e bine
Prea multe s-au strâns și nu pot s-amăgesc
Trecutul...e parte din mine...
Cuprins de-ndoieli caut zilnic răspuns
La simple-ntrebari despre viață...
De ce tot mai mult adevăru-i ascuns
Când soarta și-așa e ciudată ?
Te crezi uneori, Dumnezeu pe pământ
Și nimeni, nimic nu-ți stă-n cale
Pe oameni îi faci fericiți c-un cuvânt
Cu șarjele tale-amicale...
Dar vine o clipă, când calci în abis...
Și tot ce-ai clădit, va dispare
De semeni trădat, te retragi într-un vis
Și plângi nesfârșit, plans de jale...
Te simți rătăcit, deși vrei să găsești
Ascunsă de umbre, cărarea...
Dar mergi înainte, nu vrei să te-oprești
Acolo, te-așteaptă uitarea.....
001758
0