Poezie

C A U T !

1 min lectură·1 iunie 2009

Mediu

Prin șoapte, pădurea mă trage-n adânc

Și pașii urmează cărarea

Sunt eu, doar cu mine în suflet și plâng

O chem să s-aștearnă...uitarea...

O caut mereu și-nca sper s-o găsesc

Deși recunosc...nu mi-e bine

Prea multe s-au strâns și nu pot s-amăgesc

Trecutul...e parte din mine...

Cuprins de-ndoieli caut zilnic răspuns

La simple-ntrebari despre viață...

De ce tot mai mult adevăru-i ascuns

Când soarta și-așa e ciudată ?

Te crezi uneori, Dumnezeu pe pământ

Și nimeni, nimic nu-ți stă-n cale

Pe oameni îi faci fericiți c-un cuvânt

Cu șarjele tale-amicale...

Dar vine o clipă, când calci în abis...

Și tot ce-ai clădit, va dispare

De semeni trădat, te retragi într-un vis

Și plângi nesfârșit, plans de jale...

Te simți rătăcit, deși vrei să găsești

Ascunsă de umbre, cărarea...

Dar mergi înainte, nu vrei să te-oprești

Acolo, te-așteaptă uitarea.....

001.772

Gabriel Matrana. “ C A U T !.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gabriel-matrana-0031963/poezie/1839746/c-a-u-t

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.