Poezie

FOC

element

1 min lectură·6 mai 2009

Mediu

Natura, în imensa-i bunătate,

Ne-a dăruit din frământarea-i, focul

Spre-al folosi cu-ntelepciune-n toate

Acolo unde el, își are locul !

La început, considerat drept sacru

O flacără de-origine divină,

De zei doar folosit, un simulacru,

A fost ales de OM, să-i aparțină !

Prieten bun i-a fost, nu-i de mirare

În anii grei, prin bezna de-nceputuri

Când l-a păzit și apărat de fiare

Și hrana i-ancalzit în asfințituri...

L-a ajutat să-și fabrice unelte

Să știe să traisca, să prospere...

Dar arme i-a mai dat...să se revolte

Și-n jur să-mparta chinuri și durere...

Același foc îl regăsim în suflet...

De dragoste sau ură, răzbunare...

Să învățam să-l stăpânim în cântec,

Și să găsim în el, doar alinare !

Și nu e greu să lași numai iubirea

Cu focu-i viu, aprins, mistuitor

Să îți cuprindă-ncet, întreagă, firea

Să uiți de ură și să plângi de dor !!!

002.112

Gabriel Matrana. “FOC.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gabriel-matrana-0031963/poezie/1835478/foc

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.