Un vierme se hrănește azi cu întreg pământul,
Își construiește casa în găurile lui.
Și-ncearcă să ne mintă că a murit Cuvântul,
Ar vrea să-nghită duhul și carnea omului.
E atât de slabă fiara,
Iarăși m-a pus ucigă-l toaca să mă duc la film, de a bea am sosit acum cinci minute, așa că:-Ia cronica neamule, e fierbinte!
Filmul pe care vi-l propun astăzi, este un remake al originalului
I
În noaptea ce se lasă
Soldații adorm în corturi.
Gândul fuge spre casă,
Spre a Traciei piemonturi.
Căci rege fără milă
De la părinți i-a luat,
Din țara lor umilă
Să-l frângă
Întâia între nobile femei,
Luptând cu a oamenilor lege,
Cu ordinea divină, descinsă ești din zei,
Ești singura femeie cu forța de a fi rege,
Căci templul din Luxor stă mărturie,
Domniei tale
Mă uit cum iubirea se schimbă în ură
Și ura la rându-i se face iubire.
Transformând totul, ciclic,umana natură,
Universul pulsează, generând în neștire,
Ură cât și iubire, iubire și ură,
Din
Cea a cărei față zâmbește mereu
Dăruitoare a tuturor averilor
Ale cărei mâini sunt gata să salveze pe oricine din ghearele fricii
Împodobită cu bogate ornamente și nestemate
E zeița puterii