Jurnal
Alfie
Un crai la persoana întâi.
2 min lectură·
Mediu
Iarăși m-a pus ucigă-l toaca să mă duc la film, de a bea am sosit acum cinci minute, așa că:-Ia cronica neamule, e fierbinte!
Filmul pe care vi-l propun astăzi, este un remake al originalului omonim din 1966. Un film produs de Joel Shumacher nu putea fi decât un hit, la timona regizorală s-a aflat Charles Shyer, regizor despre care , mărturisesc nu știu prea multe, dar promit că de acum înainte îl voi urmări cu interes.
Filmul începe ca o comedie ușor digerabilă, în care personajul principal Alfie, interpretat de Jude Law, ni se destăinuie în legătură cu viața sa amoroasă plină de aventuri, luându-ne drept complicii săi. Amatorii de comedioare facile pot părăsi sala, fără regretul de a fi pierdut mare lucru, în momentul în care Alfie este părăsit de către prietena sa stabilă Julie, interpretată de Marisa Tomei.
În acest moment(aproximativ minutul 45)filmul ia o întorsătură dramatică, sentimentul abandonului îi produce personajului principal o traumă psihosomatică, acesta devenind subit neputincios(ca să nu folosesc cuvântul cu \"i\").
Devenit pacient în mod fulgerător, Alfie suportă cu stoicism o biopsie, unde altundeva decât la singurul pom din pădure, dacă înțelegeți ce vreau să zic? Furia Crăciunului însingurat îl apropie pe Alfie de o femeie isterică, ce mai era pe deasupra și alcoolică din brațele căreia ni se dă impresia că va fi salvat de către o femeie trecută prin viață, Liz, interpretată magistral de către Susan Sarandon, făceți-mă subiectiv când afirm că Susan Sarandon este magistrală și într-un rol de doi lei!
Soundtrack-ul este asigurat de către Mick Jagger(Rolling Stones-dacă mai trebuia să precizez).
Întregul film este o lecție de etologie și psihologie, în care ne sunt prezentate ritualuri de vânătoare, dar și de ciubărire, instantanee luate aparent de-a valma din inima tumultosului Manhattan. Din acest film putem afla cum poate un zâmbet topi prejudecățile, cum poate o privire lovi mai tăios decât un pumnal și în final, cum poți poseda tot ce-ți dorești,dar în același timp să-ți pierzi sufletul.
(Am și un poster al filmului pe care, din lipsă de mijloace tehnice, l-am pus în pagina de autor, așa că vă rog să nu mă confundați cu Jude Law!)
033348
0

Multam pentru cronica, fierbinte intr-adevar; nu sunt convinsa ca vreau sa ma duc la Alfie, de la o vreme sunt cam picky picky la filme. Si mi-e putin frica de femeile isterice. Mai ales cand au si o problema cu bautura. Dar sunt de acord ca Susan Sarandon poate sa fie magistrala intr-un rol de doi lei.
Imi pare rau de problema lui Alfie cu putirinta si biopsia pomului. Fireste nu pot avea intelegerea ta asupra evenimentului, dar simpatizez in spirit. Si, cat pe ce sa uit, traiasca soundtrack-ul!