Poezie
Penitență
poveshti de adormit majurii
1 min lectură·
Mediu
„În nemernicia mea , ca un câine turbat,
Am mușcat mâna care m-a hrănit.”
Rostise omul tulburat
Și apoi tăcu...părând mâhnit
„Am antrenat și am hrănit,
O șleahtă de sifoane,
Pe care-i chiamă....”S-a oprit!
Întru nedivulgare.
Să-l protejezi pe trădător,
Nu-i un act de dreptate,
Mărturisind un adevăr
Numai pe jumătate,
Căci izbăvirea n-o găsești
În povestiri trunchiate.
Tu trebuie să-ți amintești
Întregile-ți păcate!
Și nu uita că mai demult,
Ai fost și tu ca mine,
Dar compromisul te-a făcut
Să uiți ce-i rău sau bine....
002218
0