Poemul ăsta inconștient vine exact când personale circumvoluțiuni cubice se rostogolească în vârful picioarelor în alt trecut, în altă patrie, în altă limbă, cu bagaje cu tot!
moartea in general nu doare pe cel ce o moare, aici e altfel, primisem o planta de la un batran din ardeal Moartea Mortii, planta oarecum miraculoasa in fel si fel de afectiunii ale pielii... doare poemul tau si moartea nu doare... te mai citesc...