GABI MIREA

oare de ce viața e iad? iar gândul - nour mort ai gândit cumva preea mult? ai murit de atâtea ori?

sal fără aceste addenda poate că poeziei tale i-ar fi scăzut intensitatea lirică ? finalul te îndeamnă la o recitire a textului - și în fond nu ăsta e rostul poetului, acela dea fi recitit uneori la nesfârșit? ai însă multe rime slabe, bverb cu verb, adjectiv cu adjectiv ,și mai laes simboluri nemotivate...oareși pentru ele vei adăuga note explicative? nu trebuia să le dai un spațiu al lor lirc sau epic în poem de pildă viața în zar, inel amurgit, definirea ca astru ori cărbune. oricum o idee super și poemul ușor încă prelucrat ar putea avea un destin aparte sper și încă o nedumerire de ce ai folosit până la final 2 nume zaraza și zarada?

în primul rând e vorba de un marinar de apă dulce fiindcă ai spus că iubește râurile, nu marea.apoi dacă marinarul a uitat de ce, mă întreb și eu: oare de ce noi să-i ținem minte episodul lui fără memorie? - așacum zici în ultimul vers.Apoi să fi terminat la ultima strofă țigara și să o fi arătat asta și în poem? Penultima strofă are câteva versuri cu bătaie lungă - omul e doar adăugare, devine basm, etc cu ajutorul unei sfere. dar ce adăugare, ce sferă, asta nu pot pricepe. ar fi de discutat

POEZIA GOALÃ.prin realitate și-n afara ei.și versul acela merg singură și încă-s goală -a fost înainte vorba cumva de vreo haină? cum de se poate mira de starea ei de nuditate dacă înainte ne-a declarat triumfător că e tot goală?
interesantă asocierea sufletului gol cu o fire goală - se potrivesc ca o pereche așa nouă...androginică. de ce însă la final se trece din ținutul vieții în infern? pentru vina de a fi fost gol tot timpul e o poezie la care urmează să-ți pui întrebări - ești gol în fațavieții sau mascat de haine? și oare în rai merg îmbrăcații?