Elixir, al vieții noastre,
te intreabă, iar te bate, te omoară zâmbitoare
Și te roagă in mai toate....
poate doar o amintire, de demult uitată-n umbre,
Poate un nor, sau poate o cruce te
Sunt penel ce scrie mare
Doar cuvinte matinale
Peste ramuri viitoare
Și in ceruri rugătoare
Inghetat
de cuvinte si idei
Și incearcă-n disperare
Ca sa spună, zică oare
Ce cuvinte
Ma intreb din intâmplare..
ma intreb cu infrigurare cine-i ea,
o muză oare...
poate o zână,
poate o fată,
poate un om cu o incercată lume neagră ingândurată
Colțul ei ramas odată,
singur
Astăzi sunt o frunză... pe vreme de toamnă ..
ruginie și plăpândă...
Mă lupt cu vântu\', mă poartă pe poteci ascunse si
intunecate, vad lumea de
sus...
Râd in ploie ma bucur de ea...
Tremur tot
Incerc să râd
Mă gândesc ce slut eu sunt
Fiorul, el, ce rade-n spate
Și mă injunghie in toate
Iar te-ntrebi micut străin
Cine vrei să te salveze
De-al tău dar, de-a ta
FL