Poezie
Uimire
1 min lectură·
Mediu
Uimire 14.11.2024/6.45 -6.51
Doamne! Mă fă să pier de fericire!
Văzând eu înțeleapta-Ți întocmirea-a lumii
Doamne! Dă-mi clipa si-un potir de vin,
Să pot să gust Creația-Ți din plin.
Doamne! Iubire n-am găsit în lume, să fie
Să spun că totul pentru mine e-mplinit -
Căci eu credeam că-n marea carte-a Sorții
Fu rânduită și aceasta – dar, Doamne!
Adu-mi paharul plin și de-o fi gol
Mă lasă să-l umplu iar cu vin; prea plin, prea plin
Paharul mereu imi fu, prea plin amarul...
Să fie, Doamne, să nu mai fiu aici, acum...
Să fie să fiu mereu pe drum,
Doar un umil pelerin - plin de uimire mă-ndrept
Spre vesnica-ți pomenire – mă iei?!
Sau unde-i frig ce arde mă lași?
Orice-ar fi – cu mulțumire eu primesc -
Și în albastrul Tău celest mă pregătesc.
00647
0