Poezie
Salvarea de ostrogoți
1 min lectură·
Mediu
Salvarea de ostrogoți 7.07.2024/22.20-22.30
( Dedicat lui Vintilă Horia)
Trist cavaler al marii resemnării,
Pun inima in băț, la spate,
Și caut drum să-mi fie înainte -
Nu vreau salvarea doar de ostrogoți
Ci vreau să-nfrunt pustia mare.
Avându-mă pe mine și neamul meu cel tare -
Sunt! - și e deajuns deodată pentru eu,
Și știu că sunt un fiu de zeu,
Și că mamă mi-e Glia, ce îndură
Ca fii să îi fie câteodată văduviți
De însoțirea cea firească… – încet, pământul,
Uguie: ,, Fii tare, sa nu te pierzi!
Să fie flori în cale să răsară înc-o mie!
Adu-ți aminte cine ești, și,
Nu uita spre ce te-ndrepți-trăiește!''
Și dus am fost - atât! Eram!
00639
0
