Poezie
La paradisul apelor cuminti
1 min lectură·
Mediu
La paradisul apelor cuminți e-o încântare:
Să vii mereu, să stai agale, și, să privești în zare -
E-o linie neclară între cerul înalt si ape
Că nu mai știi de cerul se coboară sau apa suie.
E viers de liră a-apei veșnică mișcare lină
Și pare clipa întrupată, o rază de soare strecurată,
Senin îți ieși din tine și ziua pare nesfârșită:
Cu molcom pas, pe mal, apropii a apei undă lungă.
Te urci în barca ce adăsta să sui, și pleci,
Lumea s-o petreci – navigator pe-o navă nouă
Dar după vechi dichisuri, te duci pe unde largi
Și calm, privirea ți se plimbă spre lumea nouă.
Așezi desaga faptelor trecute pe-o parte osebită,
O alta o deschizi spre lămuriri nedumerite încă;
Petrecut de vreme, agale dar și aprig foc
În cale-aștepți să dai de malul ce e încă tainic.
001.660
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Frone Ilarie-Adrian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 142
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Frone Ilarie-Adrian. “La paradisul apelor cuminti.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/frone-ilarie-adrian/poezie/14083784/la-paradisul-apelor-cumintiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.