Poezie

Ursită

- Mariei -

1 min lectură·19 februarie 2011

Mediu

Am să iți dau iubito țechini de aur greu,

Mătăsuri din Levant și albe diamante, am să-ți dau

Și ceasul cel ușor al nopților măiastru risipite în ispite

Cum nimeni n-a îndrăznit să dea pe clipe nenumite,

Am să iți dau…

De vei petrece șoaptele ursitelor în zile dezgolite

Al farmecelor cânt să nu iți pară el deșart acum -

Căci nu e om mai fericit când mantia de strune colorate

Prefiră astfel prin poteci a urmelor adânc parfum.

Nu nevoința să ne fie naș ci biruința luminată,

Aceea care e-n noi mereu nestrămutată, neschimbată;

Voi pritoci valtrapuri aurite sirepilor ce te-or aduce

În micul meu palat de gânditor însigurat - însă ferice.

Te lasă dar purtată de-a vremurilor taină mare,

Și cumpănind să spui astfel ce-i bine si e rău -

Și-așa vom ști noi doi noianul vremii a-l străbate -

Te lasă dar, spre singurul tău drum ce nu e rău.

001.999

Frone Ilarie-Adrian. “Ursită.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/frone-ilarie-adrian/poezie/13972042/ursita

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.