Poezie
constiinta
1 min lectură·
Mediu
Îmbătat de prea multă minciună
Umblu desculț, căutând prin gunoaie,
Acel rest de Lumină divină ce-nalță,
Acea bunătate pierdută-ntr-o lene greoaie.
Ignorându-mi tăcerea ce doare
Și privind cu dispreț la prostime
Mă întreb uneori ce-i valoare...
De ce tinzi să te pierzi în mulțime?
Lupta-mi din suflet se stinge treptat
Când în jur tot miroase a ghenă,
Plâng copiii de scârbă și teamă
Iar viața-i doar ură și jenă.
De ce totul se-oprește la vorbe?
De ce putrezește iubirea în noi?
Fericirea, averea sau ura...
Conștiința…nu se spală prin ploi.
002.061
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- foltean diana maria
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 90
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
foltean diana maria. “constiinta.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/foltean-diana-maria/poezie/61743/constiintaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.