Mi-am creat
Un castel de fildeș
În adâncurile
Ființei mele.
Mă ascund acolo
Mereu, tăinuind
Toate secretele mele
Și ignorând pe cei de afară.
Acum, când vârstei
I-am pus un an,
Cadourile
Pe buze porți roua cu gust de fecioară,
În ochi ai dulceața ce-adânc te-nfioară,
Pe-obraji fericirea ți-aduce culoare,
În fruntea-ți înaltă se-adună visare,
Þi-e chipul de înger cu glas de
Nu cred c-am să pot
Să-mi ating timpul
Fiindcă nu mai am lumina
Să-mi îndrume mâna,
Nu mai am ochii de ieri
Să-i mângâi culoarea,
Nici simțul de atunci
Să-i culeg parfumul…
Mai am doar o
Nu cred c-am să pot
Să-mi ating timpul
Fiindcă nu mai am lumina
Să-mi îndrume mâna,
Nu mai am ochii de ieri
Să-i mângâi culoarea,
Nici simțul de atunci
Să-i
Noaptea,
Când îmi închin genele visului,
Corpu-mi îmi pare străin
Și atât de neîncăpător!
Tot ce-mi doresc atunci
Este să-l pot ignora.
Ziua,
Când lumea lovește în mine
Cu forța unei
Suspine…
Castele de-amintiri
Transformate-n ruine.
Plânsul:
Un strigăt de durere
Al sufletului meu trist.
Doar noaptea
Îmi alungă gândurile;
Sunt imună la speranțe,
Pierdută… oftez
Îmbătat de prea multă minciună
Umblu desculț, căutând prin gunoaie,
Acel rest de Lumină divină ce-nalță,
Acea bunătate pierdută-ntr-o lene greoaie.
Ignorându-mi tăcerea ce doare
Și privind cu
Ce pustie e lumea și crudă,
Ce-ntuneric e-n suflet și glas!
Putrezește lumina în trupuri
Doar Nimicul în jur a rămas.
Ce durere adâncă ne arde
Și ce lacrimi acide ne plâng!
Ne pândește din
Voi închide ochii
Și voi încerca să uit că exiști…
Chiar și eu, Iuda,
Am crezut în vorbele tale,
Dar n-ai schimbat nimic!
Nu s-a născut nimeni
În sufletul meu
După ce ai trecut pe
FM