Încet se stinge noaptea în vorbele unei iubiri
Începute într-o singură zi de toamnă
Pe lângă drumul pietruit cu vânt
Într-o liniște mută, liniștea cerului
Mesele au rămas goale, pline de rest și
Am strâns în mână un măr
Adus dintr-o țară cu mere albastre
Cărat până aici pe un drum de mătase
L-am găsit sclipitor ca un strop
N-am mușcat din fericirea lui eternă
Nu l-am șters de praful
Pot galopa și eu ca un cal
Peste arșița gândurilor
Cu coama albă în vânt
Ca spuma proaspătă a laptelui
Un cal real, în mărime naturală
Cu copitele din aur
Încrustate cu simboluri tribale
Ale unor
O mie de suflete s-au zbătut
Pentru a ne crea pacea
O mie de îngeri au plâns
Pe pernele noastre
O mie de case dărâmate împrejurul nostru
Pentru nu a rata niciun răsărit de lună
O mie de aripi de
Primăvara e aici
Înceată
Ca o pasăre otrăvită
Nu o văd
Primăvara e aici
Se aude
Dincolo de mal
În pădurea roasă
De toate timpurile
Ce au trecut
Primăvara e aici
În noi
Prea puțină
Prea plină de
E luna păianjenilor
Au început să apară
Îi văd fugind spre mine
Cu piciorușele lor mici
Pentru a-i strivi
În seara asta pe canapea
Ieri pe tocul ușii
De la baia de sus
Unul maroniu pe frunza de
