Așteptam mereu, am crezut mereu, în mine, în tine și în noi.
M-am pierdut în sărutările tale și în atingeri ce-mi înfiorau sufletul și m-am trezit departe, pierdută în sentimente cărora nu le găseam
Cântece vijelioase mi se nasc
în suflet,
O invocație a dragostei
ce a murit
O încercare de a umple cu ceva
o inimă goală.
Nereușită.
Inima mea e o casă părăsită
Cu pereții
Dragostea nu a murit
Căci ea s-a născut.
Atracția fizică,
Ambiția unei cărni mai bune,
Înțelegere aparentă
Rutina.
Toate ne fac să ne-nchipuim
Că iubim.
Dar nu facem decât
Să tânjim
După
Gândiri tăcute, tăiate din infinituri,
Se împletesc în jocul cunoașterii
Încercând să acceadă în lumi superioare
Dar se-amețesc în convorbiri banale
Ș-ajung să fie simple
Idei fugare.
