Florina Daniela Florea

Mangaierea
prelinsa
pe zidul tau.
tin in palme umbra ta
strecurata intre genele mele.
degeaba.
sunt doar urmele tale
prin mine.
degeaba.
si zidul e prea lung ,
mainile mele nu mai ajung sa-ti cuprinda
tot gandul prelins
pe obrazul meu.
degeaba.
e seara .
de acuma sunt umbra si eu.
insa ce pustie e urma mea
fara zidul tau
ca proiectie .


urme, umbre si ziduri.

...spuneai ironic...gospodina..si am acceptat sentinta .
pentru ca astept insa norocul..ca ingredient de baza al retetelor mele...pe langa celelalte mirodenii : visul, lacrima , zambetul...
daca-l gasesti, insa, ...vin pe post de moraritza, da?
pana atunci, insa..\"graul incolteste pe piatra\"...

nu stiu de ce prima data cand am scris comentariul, n-a aparut..
voi incerca sa-l reconstitui, desi mi-e greu, in general sunt omul impulsului, redau mai greu ceva care intial s-a petrecut..spontan.

spuneam acolo ca nu pot fi de acord cu tine.
asemeni lui scarlett, atunci cand gandul sau amintirea dor, le aman pentru o alta zi...si tot asa, pana uit tot..de tot...
nu pot rezista altfel, a devenit aproape un modus vivendi..
asa ca, nu pot fi (ca om) ceea ce uit, caci n-as mai fi deloc..pot fi in schimb o amintire in gandul fiului meu, atunci cand n-oi mai fi ca om..incalcita justificare, recunosc..:)

a fost odata ca niciodata o florina

se asteapta apusul lunilor martiene , se ia un fir de par din tampla primului astronaut , un picior de fluture albastru (ratacit in coada cometei), se spune vraja UFO si se asteapta prima facere-prefacere...

am vrut si eu sa scriu aici..si eu aici..si eu aici....
aberanta dorinta.
ma dor genunchii rosi de piatra asta,amintindu-mi caderea ultimilor ingeri.
ma dor toate Anele zidite in asteptare ...
ma dor drumurile pana la Murano, desi am pornit din Apuseni..

s-atunci ce sa mai scriu??..e cazania, Doamne.

melodie in alb-albastru.
si-n dimineata asta de aprilie iernos, randurile tale vor sa ma trezeasca..

o clipa doar.
s-apoi continui somnul.e mult prea frig.