Filantropie

Mi-a plăcut. Cinism folosit umoristic.

Și eu, când văd atâta sărăcie,
Îmi dăruiesc și banii de chirie.
Chiar ieri i-am dat cin'zeci unui sărman,
Să-și ia benzină pentru-al său Logan.

Calimero

Să știți că eu nu-s egoist deloc,
Chiar ieri, deși mai e pân' la chenzină,
Unui sărman ce-a vrut să își dea foc
I-am dat un pol să-și cumpere benzină.

F.R.

Așa un filantrop ceva mai rar,
Se spune că pe loc făcut-ai chetă,
Că banii i-ai băgat în buzunar,
Și omului i-ai dat doar o brichetă.

D.V.

Oi fi tu filantrop, precum ne spui,
Dar eu, în generozitatea mea cea mare,
Dacă erai cumva în locul lui
Te-aș fi stropit din cap până-n picioare.

Te dai tu generos și ne-o și spui,
Dar eu, în bunătatea mea cea mare,
Dacă erai cumva în locul lui
Te-aș fi stropit din cap până-n picioare.

Filantropică (2)

Cerșea, la pompa de benzină,
I-am dat doi poli, de prin mașină,
Sărind pe loc s-a bucurat,
De parcă l-ar fi curentat.

Calimero

vă garantez benzina este scumpă
mergeți la somn visați frumos
pe calimero nu îl lăsați la pompă
că bea din ea să meargă repede pe jos


vai de căpșorul meu că mă bag în vizuina vulpoilor

A vrut Florin s-o facă pe galantul
Și-un pol ar fi cedat dar știe oare?
La cât de scump i-acuma carburantul,
Abia se epilează pe picioare.

Calimero

Te lauzi că l-ai miluit,
I-ai dat doi poli și-a țopăit,
Dar eu, fiind mai milostiv,
I-am dat ceva... alternativ.


Petrică, vezi să nu te stropești pe tine

Tu faci, Petrică,-atâta caz
De-mi vine să te iau la goană,
Ți-aș da și ție-un pol, de gaz,
Dar tu arzi gazul de pomană.


Valentin David

Să-i dau benzină cu pipeta?
Să prăpădesc pe el bricheta?
E cheltuiala mult prea mare,
M-ai bine-i dau de-o lumânare.


Nea Sile, dacă tot ai intrat în joc:

Un spirit ludic mă domină,
Nea Sile, și-ți propun un joc:
Ia bea mata niște benzină
Și, după, să faci pipi-n foc.


Nea Ruse, uite că-mi treziși amintiri

Îmi amintești de o-tipă,-n Cișmigiu,
Din tinerețe, ce-mi picase dragă,
Era părosă rău, atât mai știu,
Că am pârlit la ea o noapte-ntreagă.


Mulțam de trecere.

Văzui pe munte-un alpinist
Ce, agățat de-o stâncă, nins,
Mă tot ruga, încet și trist,
Să îl ajut... Și l-am desprins.

În aste multe crize
singure ni se aprind
obșteștile valize !