Pentru arta creării de paradoxuri aparente, pentru umorul dulce-amar, pentru tot adevărul celor spuse direct sau indirect și pentru că e dat dracului... de talentat, îi las lui Florin o steluță (lipită textului de față, evident!).
Cum înțeleg frustrarea ta
(Erai puștan cu fumuri),
M-aș bucura de te-ar lăsa
...Pe drumuri!
Petrică, mulțumesc pentru cuvintele apreciative și pentru steluța lipită textului. Și tu ești dat dracului, dacă e să-ți întorc complimentul :) Onorat.
Ștefan, Mitru, mulțam de semn.
Nea Ioane, te salut și eu. Bună epigrama. Oricum, în domeniul mariajului, presupun că ai mai multă experiență :)
Am scris și eu un catren cu aceeași poantă, plecând de la un aforim sau ceva asemănător citit cândva (din păcate, nu-mi mai amintesc cui aparține):
Două femei eu am iubit
Dar soarta mă bătu
Că cea dintâi m-a părăsit
Iar cea de-a doua nu.
Vine careva dintre voi la Buzău? Mi-ar plăcea să vă reîntâlnesc și, poate, să bem o bere, cu riscul s-o plătesc :)
M-ai dat gata cu epigrama ta "mai veche". Este o demonstrație vie pentru cititori ce pățești atunci când pleci de la un aforism cunoscut mai multor ochi și urechi. Oricum, nu mai am ce să-ți ripostez. Poanta e comună, însă, reiese, nu ne aparține întru totul. sau ne aparține în măsura în care am știut să o valorificăm mai bine. Iată, așadar, riscul ce ne paște atunci când preluăm niște poante ce sunt la îndemâna oricui sau doar a unora...
În alta ordine de idei - vin la Buzău, cum să nu vin!
iar în privința berii nu-ți fă griji, căci am de primit u n premiu foarte consistent din partea doamnei Elis Râpeanu și încă... mai știi cui?
Nu că m-aș deda la rime
Dar încerc așa să-ți spun
Că e minte de nebun
Să-ți iei soață...din vechime.