în arșița verii

să-ți asculți inima hi-fi, boxele sufletului la maxim, e o încordare demnă de lucruri mai bune cum ar fi privitul de la balcon al razelor de soare aruncându-și lumina direct pe fesele vecinei coborând din matizul bleu metalizat sau gustul de ciocolată cu lapte al dimineților cu cafea de la dozatorul din stația de metrou eroilor cu peronul pe partea stângă să te vezi mereu într-o aură invincibilă dominator ca un cruciat umbra lui pe zidurile ierusalimului încă băgând grozile morții în suflete păgâne ahtiate după nurii palizi ai metreselor de cavaleri înzorzonați cu blazoane ah, e o încântare feroce să te știi deasupra tuturor cu privirea blândă și inima leoaică în fața fecioarelor diseară am să fiu bărbat adevărat am să cobor din tramvaiul 12 am să arunc triumfător privirea peste cartierul sordid, cu curvele lui spălăcite și în tăceea atotstăpânitoare a nopții voi scrie un poem ca o mie de tunete la masa joasă din birtul de la capătul străzii în compania tovarășilor alcoolici și a privirilor tăioase ca șișul sfredelindu-mi pieptul de adevărat ostaș sufletul meu va cânta hi-fi ochiul va mătura încăperea poezia mea va spăla creierele tovarășilor și curvelor ca într-un ritual dionisiac asta e ultima seară când barmanul îmi mai dă bere pe poezii pentru fie-sa aia mică repetentă la literatura română