deformare la cald

țipătul ars violează strident liniștea acestor ore prea târzii, prea repede încovoiate sub greutatea mașinii care ne rumegă cenușiu viețile ca niște insecte omnivore cineva scormonește în pubela-creier fiecare gând e o crimă neelucidată spaima că mâine concasorul de iluzii se va declanșa și mai apoi indulgența cu care ne privim în oglindă nu vor mai face parte din amprenta noastră genetică în ziua de crom, în noaptea de sulf toți vom trece necondiționat în stomacul uriaș al mașinii de prelucrat existențe privirea de animal hăituit a operatorului tăișul precis al coasei pe jugulara umflată