Jurnal
3
mai mult din plictiseală
1 min lectură·
Mediu
Stres
din nou dimineață
mașini străpung aerul
cu dezinvoltura picamerelor
timpanele mai au mult de trăit
le-am educat ani de zile cu
metale grele si foarte grele
Supliciu
din spatele vitrinei
nu cred că vreau să te mai văd
desprinsă parcă din neckerman
și deja plescăi de teamă să nu-mi pierd
simțurile
voi avea un coșmar
la noapte
oare pentru că te numești black forrest
cu cremă caramel și stafide?
Senzație
pe stradă
asfaltul topește tocurile
o mare de ochelari de soare
revărsată din spatele semafoarelor
decolteul tău
mai ridică temperatura
cu câteva grade
aproape de codul roșu
pe trecerea de pietoni
un șofer lovește o babă
ochii lui- abtibild
pe tricoul mulat
023.852
0

Atmosfera/vocea sunt cele care rămân discutabile, deși mie tind să îmi placă, prin senzația de ciudățenie, de stranietate. Vocea redă aparent neutru situațiile și de aici se nasc anumite efecte și se trasnmit senzațiile.
O notă discordantă apare la jocul cu decolteul și temperatura aproape de codul roșu (un aer de glumiță răsuflată).
Textul, prin simplitatea, și poate tocmai că nu ați încercat să vă luați în serios (adică nu v-ați impus teme majore ca în alte texte), reușește mai bine decât celelalte, unde urlete parfumate și vise sângerânde sunt construcții la care, cel puțin eu, încetez să mai citesc și rămân cu impresia că nu am pierdut absolut nimic.
Textul mi se pare mai rezistent și decît mult mai titratul sanitarium, unde iubiri triste și melancolii răsuflate sunt la ele acasă, iar finalul simulat doctrinar nu mă convinge. Nici vocea.
Mi-au plăcut destul de tare primele 2, iar la al treilea text, aș reformula cumva finalul sau aș găsi un altul mai eficient, mai puternic. Nu e chiar rău, dar nu e suficient ptr a lăsa un gust bun acolo, la sfârșit.
P.S. am intrat datorită titlului, pe care îl folosesc la rându-mi frecvent.