Portret cu revoluție

Ascultai Nirvana și te îmbrăcai \"grunge\" cu mănușa ta de dantelă albă cu brățările tale din lemn de teck și santal. Eu cântam la clape într-o cameră de cămin și uneori la un pian mai vechi decât lumea în amfiteatrul cel rece... Nu te vedeam în sală, o dată mi-ai lăsat un bilet într-o partitură... Eu te numeam \"sfârlează\" precum în amintirea unui capitol din cursul lui Hristev... \"Ce se întâmplă la Timișoara?\" ai întrebat tu într-o zi la un seminar de \"socialism științific\". \"Nimic\", a venit răspunsul iar tu ai ieșit din sală și noi te-am urmat... \"Au vrut s-o omoare\" - mi-a spus despre tine mult mai târziu un șofer de taxi - iar peste luni sau ani de atunci îmi trimiteai o carte poștală: \"Să se calculeze în cât timp vei vedea o sfârlează care sosește dinspre sud-vest cu viteza de 1000 km pe oră\" Apoi ne-am pierdut în timp, dar sfârleaza n-a mai sosit, și-a oprit învârtirile, a rămas doar amintirea nebuniilor noastre cu mineriade și revoluții confiscate, și generații de sacrificiu când tu ascultai Nirvana și te-mbrăcai \"grunge\" iar eu cântam la pian în amfiteatrul cel rece.