Florin DeRoxas

vedeam fantani cu apa vie in satul meu din varf de deal, de nu ma dedam agoniei de-a mai ramane-n carnaval. pluteam de mult in voia sortii fara sa stiu unde ma duc daca-mi uitam

de cate ori ti-am spus ca stele au sa mai cada? de cate ori, iubire, tot ce ai fost si nu?... de cate ori citit-am aceleasi carti din care doar unii mai invata, iar altii nu-nteleg

daca eu maine mor va las pamantul cu tot ce are bun sau rau; las soarele si arborii albastri sa se inchine numelui tau. daca eu mor las stelele gramada ghizi sa va fie peste vreme, macii cand

de multe ori am dormit impreuna si ti-am simtit pamantul in gura, pamantul cu vii si cu morti pe care cu tine ii porti. de multe ori erai uda, de multe altele nuda adormeai in bratele mele de

in fata marii sunt doar un copil. e apa doar cea care ma poate linisti. inca te vad pe tarmul pustiit de visele ce numai anul trecut le-am avut impreuna. mai trec corabii, mai vad pirati, de

stii, te-am visat azi-noapte si ma certai c-am asteptat atata timp pana sa iti spun din nou ca te iubesc. uneori sunt prins de business-ul cotidian si nu am timp sa te mai sun ca

te sicanez cu fiecare vers impotriva criticii ce nu ma lasa, te chicanez ca pe un crin uitat in vaza; adeseori e liniste, adeseori nu, pe unii ii am de partea mea, daca-s atent, cred ca doar

o! inca te iubesc, nu te-as mai fi iubit vreodata! o! inca te iubesc cu inima toata! stele pe cer de nu as fi vazut, pe tine nu te-as fi-ntalnit, rau nu mi-ar fi parut cat imi pare ca te-am

de multe ori te-am cautat printre scrisori pe internet; se vede treaba m-ai uitat, destul de fast, in mod discret. eu insa nu, eu nu am cum, floare frumoasa de cires, eu te vad peste tot in

poate ca e prea tarziu pentru pareri de rau, sau poate nu ca Fat-Frumos-ul tau dainuieste doar atata timp cat tu il lasi sa dainuiasca. ma vezi venind, ma vezi plecand, nu are rost ce

lumea! lumea suntem noi, eu, tu, el, ea. toti visatori, toti dornici de mai bine si uite ce-a ramas din mine si din tine. prea multi ratati, prea multi luzeri, prea multe

urmeaza acest fir ce nu il vezi: esti constienta? urmeaza-l dar! citeste orele din ceasul pe care nu il vezi, plange lacrimile pe care nu le mai cedezi tristetii care

simt ca muzica e de la Dumnezeu, si e inaltatoare. simt ca intre noi doi si o singura zi distanta e prea mult. simt ca oricate inregistrari as face fara tine nu inseamna mare lucru pentru

il ascult des pe v.b. si ma inspira, si ma face sa cred ca e mai bine, ca sunt mai bun, dar nu-i asa fara de tine pe-acest drum. drumul e viata, viata-i drumul dar n-o-ntelege bine dintre

creato, n-ai mai dat nici un semn, am asteptat cateva luni si cativa sori sa cobori dintre nori, dar n-ai de gand... probabil m-ai uitat, desi nu cred ca ma poti uita. ma acopera valuri

nu refuza niciodata un copil care iti ofera un zambet din inima. nu refuza niciodata parfumul unei flori din inima. din inima sunt langa tine chiar daca nu sunt cu adevarat. din

prea multe alunite, prea multe lacrimi peste ochii-ti verzi, prea multe lucruri in care nu mai crezi, vorbe care nu si-au avut nici au vreun rost, prea multe lucruri care n-au mai

ai parul cret si ochii verzi din cand in cand, ai buze calde si pe mine ma aveai in gand, uneori pe buze; ai voce suava si priviri neintelese, ai gandurile tale si proprii