florin caragiu

problema e: pe ce baza se face disjunctia intre viata si existenta? ce putere de fundament are gaselnita asta? sau e un construct care sa justifice un anumit praxis?

si respectul fata de viata e, dincolo de accidente istorice zic, o constanta universala... nu are importanta ca unele societati au fost canibalice, ele sunt accidentul, nu regula. universal nu inseamna uniform peste tot.

faptul ca existenta precede interpretarea e o evidenta fenomenologica ce transcende interpretarile relative. intram in probleme de fundamente, se pare... ;)) atunci sa credem daca e totul relativ ca vor fi societeti in care dreptul la crima generalizat va fi legalizat? relativ, relativ, sa stim si noi... adica se impune totusi universal, dincolo de accidente istorice, o limita...

scuze, am inteles acuma, nu ma refeream la conceptualizare cand mi se parea ca nu ai inteles ce zic, ci la faptul ca m-am referit la ceva ce, cumva, vine inaintea interpretarilor relative, dupa bunul simt umiversal ce poate fi apelat, deci ca existenta precede interpretarea...

Eu cred ca scientismul e foarte inapoiat si nestiintific, desigur e parerea mea si a unor mari oameni de stiinta moderni de altfel. Sunt om de stiinta in primul rand nu teolog ca sa stiti, si sunt relativ informat in domeniul stiintei. Daca un prunc e socotit fiinta umana, persoana, din momentul conceptiei, ceea ce e de bun simt, atunci e clar ca singurul caz dificil e cand e riscul pierderii vietii mamei. Atunci se face o alegere intre doua vieti si e altceva. Cand nu exista riscul sa moara mama, mi se pare ca se face o alegere intre o comoditate sau un confort psihic al unei persoane si viata altuia, si potrivit eticii general valabile, de bun simt, dreptul la viata primeaza asupra dreptului la comoditate sau confort. Sigur, sunt situatii disperate, compatimesc total cu persoanele, sunt uneori presiuni psihice foarte greu de suportat, dar constientizarea faptului ca un copil in burta e persoana umana, om, fiinta vie umana, ajuta la a rezista presiunilor psiohice si materiale. Nu cred ca nici o fiinta libera are dreptul sa hotarasca in numele altei fiinte libere daca sa traiasca sau nu. daca la nivel personal exista circumstante atenuante, la nivel politic avortul mi se pare o forma de nazism sau exterminare in masa, daca vreti.

Nu ai inteles, problema pe care o pun e prereflexiva, se refera la existenta, dreptul la existenta ce primeaza asupra interpretarii date existentei. Existenta e prereflexiva, e un dat. Dreptul la existenta nu poate fi infirmat de interpretari decat daca incalci un principiu etic universal. ce intelegi tu prin juridic e o paradigma cu anumite concepte, care, o data umplute de un nou continut, se poate schimba, eu invit la aceasta constientizare necesara. juridicul nu inseamna numai codul de legi actual dupa care se judeca, ci e si un set de concepte si conceptualizari in continua schimbare. Problema impartirii artificiale a vietii umane in 2 bucati, in neom si om, nu se sustine dupa bunul simt comun ce trebuie sa stea la baza juridicului. Nu am nuantat, am problematizat doar un pic. e loc de multe nuante, desigur.

Mulțumesc, Nicolae, pentru prezentare, e frumos să simți adiind entuziasmul...

din păcate, nu am reușit să ajung să-l revăd pe părintele Constantin Necula. mă bucur că ne-ai împărtășit impresii de la întâlnire, mulțumesc!

nu doresc sa intru in dispute, imi spun doar parerea. eu nu cred ca e cinstit sa spui tu ca sigur nu faci rau la nimeni cand iei droguri, nu poti sa stii cand iti pierzi controlul si o iei razna si devii pericol public. asa ca parerea mea e ca trebuie respinse. argumentul cu inmultirea traficului cand e ilegal e fals, s-a dovedit in multe cazuri, dupa cate stiu, ca a fost doar un cliseu propagandist. rostul preventiv nu e deloc minor, atatea vieti au fost nenorocite de droguri, se stie prea bine, nu trebuie amestecate literatura cu viata. ceea ce in literatura poate delecta ca si constructie, acelasi lucru, sa zicem un personaj negativ cu trasaturi asemanatoare, adesea devine in viata oribil, insupoortabil, are nevoie de a i se pune stavile de catre cei din jur.
daca cineva sa zicem se poate relativ controla, nu e un argument pentru raspandirea libera, pentru ca multi altii, de exemplu unii cu dezechilibre psihice mai pronuntate, nu se pot controla si ajung usor in extreme, nu mai pot sustine un serviciu, intra in circuitul delicventei etc. etc. asa ca ma pronunt pentru o responsabilitate mai larga legata de consecintele pe termen lung.

îți mulțumesc! nu stiu cat de transparent este, dar poezia vorbeste despre \"prezența în absență\" a pruncilor nenăscuți...

cu drag,

Florin

sper să nu audă ăștia să ne pună în carantină poetică cu bacteria împricinată... ;)) mulțumesc!

Dan: mulțumesc pentru semn... mă bucur că am putut asista pe viu la nașterea acestei cărți.
Felix: mersiii & mișto subsol! ;))

Complicat cu fenomenul asta literar, insa daca n-ar fi nu s-ar povesti... Mersi pentru provocari si dezbateri.

Faină prezentare despre acest jurnal de front în războiul dintre viață și moarte, ai reușit pe scurt să atingi multe puncte sensibile, mi-a plăcut ideea despre reducția fenomenologică, cu parantezele incluse și matricile cosmice...

Eugen Simion nu e creator de sistem critic, nu e nici dintre cei care au incercat sa adapteze la literatura romana un sistem critic din afara, s-a ferit de originalitate cu orice pret in raportarile critice, s-a ferit de mania sistemica in abordarea literaturii, a apelat foarte mult la virtutile cognitive ale simtului comun rafinat prin eruditie si adancit prin intuitie, a incercat sa recupereze valorile clasice si sa promoveze neoclasicismul (mai nou, in muzica Daniel Barenboim, renumitul dirijor si critic muzical a chemat la reinstaurarea echilibrului si spiritului metafizic atat in arta cat si in interpretarea artei), cu asta cred ca am conturat intr-o cat de mica masura un profil. Pana la urma, in ziua de astazi, un spirit rafinat, cultivat si echilibrat e o raritate... A nu se face confuzie intre echilibrul viziunii critice si incapacitatea spirituala de a valoriza \"dezechilibrul\" ca si procedeu artistic... Omul are si simt istoric, si nu judeca literatura de ieri cu criteriile corectitudinii politice la moda astazi. Cam atata pe moment...

Nu te supăra, dar în ce-l privește pe Eugen Simion nu sunt de acord cu tine, în ceea ce privește gândirea lui critică consider că este un spirit cultivat, rafinat și echilibrat...

mie îmi pare bine că ai spus tot ce ai spus, ești oricând binevenit... te rog mult să nu te abții, că nu e absolut nici o problemă din partea mea.

Mulțumesc, George. Mie titlul mi se pare sugestiv, atât în ce privește punctul de plecare al criticii dezvoltate de Eugen Simion, cât și în ce privește faptul că Ion Mureșan revine cu un volum de poezie după ceva ani.

Felicitari, Andrei, pentru debutul la o editură respectabilă, spor pe mai departe în trilogie!

Mulțumesc frumos pentru semn.