Poezie
Colaps
1 min lectură·
Mediu
ești frumoasă atunci când surâzi
deși nu o faci decât în clipele de tristețe
când mă surprinzi cum încerc să te-nveselesc
nu am putut niciodată să-ți spun cum arăți
ce anume se schimbă în timp
și ce rămâne independent de stare
poate pentru că atunci când o fac
umbra ta colapsează în cuvintele mele
la fiecare întâlnire am sentimentul
că am brațele pline chiar când uit să-ți iau
un cât de mic dar
însă tu te pui între ele să primești
ce ți-am adus fără să știu
uneori îmi bandajezi sufletul
cu mâneca plină de culorile paletei
ca un prim-ajutor
pentru căderile mele pe dinăuntru
alteori suntem două mâini
ce se îndepărtează spre a cuprinde
când suntem departe unul de altul
devenim aproape transparenți
și oamenii nu ne mai răspund la salut
privind prin noi cu o tristețe ușor luminoasă
spre propria lor viață
uitată la marginea unui pas de copil
074.583
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- florin caragiu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 151
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
florin caragiu. “Colaps.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florin-caragiu/poezie/248777/colapsComentarii (7)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
BG\"darul indragostitilor e chiar prezenta LOR acolo\" si nu \"prezenta LUI\". Of, e a doua erata in noaptea asta semn ca sunt obosit
0
FCMulțumesc mult pentru vizită și comentariul ca de fiecare dată pătrunzător la esențe...
0
RUstrofele 1, 3 si 5 sunt super. frumoasa poezie de dragoste. simpla si pura.
0
FCpentru trecere și semn, Ioana și Ramona, mă bucur că v-a plăcut.
0
FCce să merit, Dana, poate bătaie :)) toată lumea să fie fericită... mulțumesc pentru urare.
0
că am brațele pline chiar când uit să-ți iau
un cât de mic dar\" e suficienta intalnirea, darul indragostitilor e chiar prezenta lui acolo, restul nu mai conteaza. Apoi \"caderile pe dinauntru\" au rolul de a purifica sufletul. Departarile unul de altul devin transparente, adica s-au transformat intr-o simbioza a trairii. Nu are nici o relevanta ca \" oamenii nu raspund la salut\" pentur ca ei nu vor intelege niciodata, sau au pierdut din minte, ce e acea tristete luminoasa care strabate chipurile. Numai facand pasi de copii descoperi, uimit frumusetea de a trai si de a te bucura de fiecare minune a vietii