Poezie
Moartea și praștia
Una din trei
2 min lectură·
Mediu
„Ai trei încercări”, spuse îngerul, și tăcu.
Măiestrit am încordat arcul
cu toată cunoașterea aurind vârful săgeții,
am țintit și am tras. Dar umbra a râs
și mâna imperceptibil mișcată
a slobozit săgeata în gol.
Atunci am împietrit până la genunchi
și am privit spre înger, dar îmi făcu semn
că nu-i timp de pierdut.
„Până nu te cuprinde somnul”, spuse
învăluindu-mă cu privirea, „grăbește-te”,
și tăcu. Am încordat arcul,
cu toate dorințele în vârful săgeții am tras.
Însă moartea râse și săgeata lunecă în neant.
Îngerul se făcu de foc și mă arse ușor
cu șoapta-i: „Mai ai una. Una!”. Și tăcu.
Până la piept piatră spălată de lacrimi
am strigat: „Doamne, tolba-i acum goală,
cu ce să mai trag, cu ce, cu ce?”
„Grăbește-te”, îmi spuse îngerul, și tăcu.
Goliat rânjea frecându-și mâinile.
Atunci am aruncat arcul, am scos praștia,
mi-am pus în ea inima și-am strigat:
„Doamne, e tot ce mai am, totul,
doar inima asta de piatră”. Și am tras.
Nici nu m-am uitat când am făcut-o
cu mâinile amorțite de somn.
Când deschisei ochii, îl întrebai pe înger:
„Am nimerit?”. „Drept în cap, David, drept în cap”.
Apoi cu un gest firesc îmi luă din colb inima
mi-o puse flacără în piept, și tăcu.
033.469
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- florin caragiu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 209
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 31
- Actualizat
Cum sa citezi
florin caragiu. “Moartea și praștia.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florin-caragiu/poezie/189939/moartea-si-prastiaComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
VBAtunci am aruncat arcul, am scos praștia,
mi-am pus în ea inima și-am strigat:
„Doamne, e tot ce mai am, totul,
doar inima asta de piatră”. Și am tras.
Nici nu m-am uitat când am făcut-o
cu mâinile amorțite de somn.
Când deschisei ochii, îl întrebai pe înger:
„Am nimerit?”. „Drept în cap, David, drept în cap”.
Apoi cu un gest firesc îmi luă din colb inima
mi-o puse flacără în piept, și tăcu.
una dintre cele mai frumoase poezii citite de mine pe acest sait
bravo Florine
m-a \"lovit\" ideea celor trei și inima pe praștie
acum trebuie să primești vinul!
cu admirație VDG-ul
mi-am pus în ea inima și-am strigat:
„Doamne, e tot ce mai am, totul,
doar inima asta de piatră”. Și am tras.
Nici nu m-am uitat când am făcut-o
cu mâinile amorțite de somn.
Când deschisei ochii, îl întrebai pe înger:
„Am nimerit?”. „Drept în cap, David, drept în cap”.
Apoi cu un gest firesc îmi luă din colb inima
mi-o puse flacără în piept, și tăcu.
una dintre cele mai frumoase poezii citite de mine pe acest sait
bravo Florine
m-a \"lovit\" ideea celor trei și inima pe praștie
acum trebuie să primești vinul!
cu admirație VDG-ul
0
FCraluca, valeriu: multumesc de vinul prezentei voastre, simt cum imi incalzeste \"batranele oase\" :)
0
Doamne e tot ce am, totul
doar inima asta de piatră\"
O parabolă a \"celor de taină\", adâncă înțelepciune pentru...
cu drag
Raluca