Poezie
ricoșeuri
1 min lectură·
Mediu
ne lovim unul de altul ca din întâmplare
pe străzi încetinite de oameni cu handicapuri
împinși de o apăsare constantă
trecem prin piețele colorate cu nuanțe de roșu aprins
și zicem: durerea din pântece are trebuință de var,
hai să ne luăm un elan cât mai mare
pentru cârjele întinse a neputință!
sărutarea nu poate fi descuiată
fără a expune un loc fragil
moartea e o mină ce nu se dezamorsează
o acoperi bine cu trupul și aștepți explozia
cu împăcarea îndrăgostiților care nu au nimic de risipit
pentru că dau cuvintelor carne
și filamentul ei se mistuie în tăcere
aceștia au presimțirea stării de a te lăsa mișcat,
dar se trag înapoi sau o pierd prea ușor
din obișnuința sfărâmării de limite
023.796
0
o acoperi bine cu trupul și aștepți explozia
nu fac niciun comentariu, vreau doar sa spun ca mi-a placut enorm definitia asta a mortii, foarte originala si veridica. e buna de motto.
te salut, poetule
extrem de amical