Să nu mergi mai departe

întotdeauna
alegeai o alăturare
și mușcătura degetului mare de la picior
cârcotașii deschideau gura
își țipau ochii într-un râu subteran
nimănui nu-i păsa când
spuneai cum metroul ar putea fi romantic între stații
dacă nu ai o zi proastă
purtau același tip de piatră
la încheietura aproape primitivă a spiritului
convinși că iubirea te face stupid
prin ploaia atârnată la capăt de linie
tu mă învățai sărutul franțuzesc
ei decupau semnul crucii
din partea mai puțin aeriană a clopotelor
ritma cu bătăile inimii tale
apoi ne ascundeam sub niște cuvinte
hotărâți să pierdem ultimul tren
de noapte...