Poezie
Sophie
... percepții
1 min lectură·
Mediu
nu mai am prieteni
care să-mi judece
chipul greu
de la o vreme
umbra
pomului tău
e muzica neîntreruptă
în care nimeni
n-a mai fost pus
***
visul doar o carte
cu paginile rupte
uriaș cusut într-un colț de batistă
cât lipsește preotul
să nu iasă din sine
cel care este
răsfrânt
***
mi se pare absurd
să alerg
în jurul lumii
după ce
am luptat o noapte întreagă
deasupra îngerilor
freamăt în cer
dedesubt ispita zbătându-se
mereu altceva
***
ne dau târcoale
spilcuite
felurite nume proprii
se lasă adeseori
la ospăț
unde e lume
puțină
***
002.454
0