Poezie
O căutam, în puţinele flori de lună furate minţii
... percepţii de nişă (la taifas cu îngerul, indigo)
2 min lectură·
Mediu
când s-au împărţit cărţile toţi ceilalţi erau luaţi
cu treburi, la târgul de duminică
iarba grasă nu era încă, nu era călcată şi au început să dea colţ iluzii
din locuri în care cuvântul era atât de bine ascuns
cuvântul care ştie să-ţi asculte sufletul
cuvântul bine îmbrăcat, într-o formă de iubire oarecare
cuvântul de la începuturi
cuvântul dat peste cap, cu un fel de tărie
ca un voal alb peste păr cârlionţat
şi vederea mea a fost trecută peste multe lucruri
pe vremea aceea stăteam la taifas cu îngerul, indigo
în fiecare seară îi ceream câte un semn
nu ştiam prea bine ce este încrederea
eu doar o căutam în puţinele flori de lună furate minţii
o legam, iar şi iar, ca pe o mătură bună şi puţin uzată
bună de măturat prin acea odaie din viaţa mea
apoi am lăsat deoparte lucruri şi intuiţia, care ne depărtau
ca să mă simt mai aproape de mine_de tine
eram cum deobicei, un pic dus pe apa zâmbetului
conştient că pot primi spadă după spadă
fără nicio vină
ce altceva să fi aşteptat de la o străină
când la joasă altitudine pluteau cuvinte exilate şi multe necuvinte
cu timpurile grele ale verbului
din care aş fi făcut un fel de combustibil, mai potrivit
decât somatizarea pe la tiroidă, ori prin zona intimă
a memoriei, asta dacă vrei să citeşti mai departe
mă feream să răcesc uşor, înfrigurat de toată acea apăsare
de toată acea cădere a fulgilor de zăpadă, ai unui târziu
apoi am spart în mii de cioburi toate oglinzile
toate oglinzile ştiute din casa mea
şi le-am sădit într-un pământ reavăn, un pământ roditor
al plânsului naiv, al plânsului vorbitor
dar au crescut, prea aproape de torsul meu
multe urechi din ciuperci fermecate care ştiau să mă vândă
unui dute-vino, mereu pe apucate
de fiecare dată când am deschis uşa ea se oprea, la intrare
apoi n-am mai vrut să-i fiu, să mă creadă fără putere
închis într-o formă alungită, întrebătoare
dintr-o copilărie, a unui sentiment cu jucăriile furate
şi m-am retras, într-un pumn bătut în masă
o mână dată, peste spate
dintr-un doi de spade plecat în lumea largă
te privesc din departe şi nu mai doare, alegerea ta
mai trece o cometă, o iubire abandonată în uitare
aş vrea să-mi spui, dacă te doare
****
006
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Florin Andor
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 388
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 47
- Actualizat
Cum sa citezi
Florin Andor. “O căutam, în puţinele flori de lună furate minţii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florin-andor/poezie/14206753/o-cautam-in-putinele-flori-de-luna-furate-mintiiComentarii (0)
Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.