Cu un ghem de lână

căuta pe cineva să-i vorbească
trecea un râu
dincolo se năștea un munte din întrebările sale
dezgropa metalul și oamenii
nu mai visau că există
străinul începea cu tine
fără prejudecăți
răscumpăra două lumi paralele
pentru groapa deschisă trebuia să dea restul
toiagul pelerinului
nopțile identice din mâini
casele de piatră cioplite în serie
în forma unei oboseli extreme
conturul norului
sărutul bătrânei inutile
ochii bărbatului ascunși în pădure
dupa cel mai frumos apus de soare
apoi se întâmplau sensuri
simulând nepăsarea
lângă drumul de pământ
cumpăna unei fântâni
și ultima cină