Agnes

m-ai aruncat în pustiul teoriei laolaltă cu femeile profetului călcându-mi pe suflet strai simplu și n-am ce să-ți iert Doamne mai bine împărțim la drum înafara lumii nesăbuința celuilalt astupând găuri unei mântuiri lăuntrice din lemnul crăpat de mâinile tale sorbeam laptele și filozofia nemulțumitului pașii tăi împleteau coșuri și frânghii de paie înlăuntrul inimii Agnes iar noaptea adormeam adânc într-o ușoară strângere de inimă toți oamenii risipiți prin lume de o smerenie mândră purtau sandale cu chipuri de apostoli și nu era nimic de făcut treceai pe lângă noi cu un ierbar sub braț apoi învățai să ne deosebești ghemuindu-te pe o rogojină asemănător în sunete guturale