Florile zborului

printre sorbituri încete primesc oglindirea inutilității sunetelor fără să măsor întinderea tu știi ce subțire poate fi lumina răzlețită deasupra urâtului cad în mine la întâmplare căutând zboruri în regiunile muntoase și femeile din vale ca să pot pizmui bărbatul trecut de o sută de ani uneori mă întreb care dintre vieți e cea reală sătul să mai aștept sosirea hamalilor ori spațiile contractate în neputința de a fi albastru mă privești urcându-mi în inimă umbra dulce a moralei acolo unde natura înflorește din singurătate un fel de afecțiune poate visezi să-mi stăpânești într-o cifră rotundă bătrânul ostenit de atâta indiferență orbit de nesomnul închipuirilor veșnicia pe linia înșelătoare a sânilor mai bine stinge-mi cât să-mi pot aluneca între două absențe însângerată de nimb pieirea trecătoare lumini închise în colivie florile zborului...