nevoia de atingere

de fiecare dată când mă confrunt cu mine însumi și ne mutăm mai adânc în spațiul inimii multe dintre voi ajungeți în față traversând anotimpul acesta scobit într-un grad de capitulare împărtășind aceeași voce guturală aerul se schimbă priveliștea se schimbă până în punctul de gravitație numit ziua tatălui *** de fiecare dată când trag o linie să văd cât de departe am ajuns apare o greutate care trebuie rezolvată iar timpul se prăbușește în el însuși ori în deschizătura unei clipe după faza de umbră savurând pe îndelete contracțiile unei identități vechi printre degete locuri neștiute defilează corpuri întregi fără să ne dăm seama *** de fiecare dată când ne extindem până la punctul de adăpostire scobit în interiorul nostru cufundați adânc în iluzie ori într-o nevoie de atingere și asta nu mai este o întâmplare după marea migrație o formă nouă învăluie ca să putem ajunge aici chiar înainte să ne naștem ***