Gladiatorul falic

te vei culca în dreptul inimii cu femeia ta eu sunt anotimpul eliberat din primul trup acela care nu răspunde, întărind suflul ploaia decide calea ofrandelor *** dintre o sută de toamne ai fost așezat să îmbrățișezi creaturile cine ești tu? cel care se culcă în dreptul inimii cineva care a fost plecat să scoată din om piatră ori secure cât să-i poată spune pe nume acoperind casa cu iarbă proaspătă *** vei rătăci și nici o formă nu va lua parte din alta iar vocea îți va fi cu neputință nu mirosul așa cum se cuvine când toți ai tăi se vor bucura dar te vei ridica din acestea acoperind cu marginea hainei tale sufletul lumii **