Câinele de aramă

mergi de-a-ndărătelea încă pășești către golful închis cu laț subțire de cățeluși albaștri ori dragoni învinși ce față fără cusur murmură celălalt prea obișnuit să așeze culorile invers și câinele de aramă dintr-o parte *** înger cu mărgele de sticlă în palmă cârmuiește înafara ta răstimp de umilință melci uriași mătură munți gândului ascuns evantai de struț infinita virtute fără de strune harfă *** stare de plâns în așteptarea unui sol divin cu pălărie veche de fetru să îți ia mâna înțepenită din pustiu să urce desculț cu tine cu mâna îngălbenită de prisos la cârmuire *** taxă de trecere sărind câte un prânz și un sac de oase cu ochii închiși pe la doctorul ce joacă domino în post între două pâlpâiri scorpionul nopții *** scrutătorule cu mâna pe inimă pe unde te-ai rătăcit căutând tron de iarbă dulce în mahalaua câinelui ****