întâmplător, eu

dincolo de silă văd pământul gol pătruns până în cele mai adânci cotloane ale sinelui disprețuind semnul și hazardul nenumitei lumi o, preacucernice inspir adânc și nimic altceva *** aici nu te mai ferești prin cuvinte doar trăiești cum se cuvine numindu-ți ochiul și înghețând inima nimeni nu e mai singur ca tatăl tău eu întâmplător *** îmi scutur pielea sângele încrucișat sfâșie pământul n-o să-l cumpăr o să-l fur în vase mici ascultând cum se strânge dedesubtul acestei ape cerul dimpotrivă trei leagă la fel ca nouă câinele adormit ***