Întoarcerea la imperfecțiune

m-ai putea bănui că știu umple tăcerea ca un sfânt într-o noapte neagră cu bicele de piele ale bunicilor dinspre tată că am fost creat mai apoi și întins peste lume înclinat dar nimeni nu-și amintește de o luptă sau aplecare către sine ești toate acestea inspiră și expiră încet *** din ce în ce mai slab punctul care mă lasă în urmă cunoscându-te înfășurată ori înlocuită cu orice cuvânt potrivit nor nimic din toate acestea sete de singurătate acolo unde nu a existat nici un semn *** nu-ți pot ierta felul în care știi să hrănești o tentație din mână ca pe o veveriță poate de aceea am învățat să ne ascundem într-o măsură sau imperfecțiune bună de ispășit ***