Ra ta

culoarea ta o frecare a cerurilor îndeajuns soarele te încălzea cu sunete al căror ecou este ascultă crucea sudului acolo unde așteptăm între două încarnări terestre orchestra sau poate ar trebui să vorbim despre asta bătrânilor pășind către arcturus și steaua polară mă așezam în genunchi să nu tulbur agonia pianistului legând finitului infinitul fără nici un nume de autor ne invita strămoșii la ceremonie a r e i o u m rotindu-ne în cerc copiii unui cânt inventat după o aliniere acolo unde medicina dă greș an nai orice slăbiciune se ridica după trei zile pe lungimea de undă bine determinată culoarea pietrelor tu așează-ți mâinile asupra mea și voi citi cu glas tare numele absenților îmi vei mângaia cu palmele marginile plăgii cântul va ajuta pe cineva îmbrăcând un sunet care nu se mai poartă necunoscutul vorbea altă limbă a tatălui apoi fluiera vântul străbătând distanța dintre sublim și ridicolul cântărețului pe aici etichetele sunt băute ca ambrozie, Doamne...