Poezie
Privind în suflet
când lumea a apus
1 min lectură·
Mediu
Plâng
Tristețe
Inima mi-e ușoară precum norii sub îmbrățișarea luminii...
Vorbesc doar cuvinte de dor și doare
Că nu mă înțelegi, cufundat în adormire
Mereu ți-am spus că nu te vreau în cuvinte,în versuri,în materialul fără de margini
Te vreau să mă asculți în sufletul tău bun!
Noapte
Declin
Brațele caută fără încetare îmbrățișarea-ți caldă
Buzele-mi șoptesc mereu cântul jertfit vocii tale de cireașă coaptă
Și iarăși nu mă înțelegi
Mereu ți-am spus că îți vorbesc astfel din simțiri, că nu te vreau
Cum mă vrei tu...cum crezi tu...cum nu-mi spui niciodată...
Inervarea dulce căreia m-ai supus cu nerușinare,neîndurător
Te-a bucurat nespus, înălțându-ți poate la cerul orgoliului un soare de sticlă
Acum îți explic din nou drumul prin labirintul meu captiv
Râzi...crezi că te vreau....în față soarele se sparge în unde crude
Te arde și-ncepi să înțelegi
Mereu ți-am spus că aste sunt doar vorbe, camuflaj fără fond
Dragul meu, te vreau să plângi cu mine când lumea a apus!
013887
0
luceferi, dor, dragul meu,
de expresii care sunt prea naive precum
Dragul meu, te vreau sa iti zambesc mereu cand plangi!
sau de chestii lipsite de logica, fortate sa exprime o traire pe care numai tu o intelegi dar noua ne e putin jena de ea cand o vedem exprinmata asa
Te vreau sa iti vorbesc cand dormi
Te vreau sa te alint cand suferi
Te vreau pentru ca te-am visat
Dragul meu, eu nu te vreau,eu te iubesc!
Acest comm e fara urma de rautate. daca te uiti atent, nu prea comentez texte de atelier, insa am vazut ca exista un oarecare potential.
succes. mai multa munca, mai putina traire. oricum tot trairea invinge.