Poezie
incognito
să fie viață
1 min lectură·
Mediu
păstrez în palmă
incognito
liniile adânci scurte fără modulații
din scoarța copacului
născut cu rădăcini
în pământul meu
și care păstrează monumental
sub un strat subțire de timp
două suflete adunate
pitite la umbra lui
cu piele din cer
și bocanci plecați la plimbare.
e frig acum
tremură tot ce
e piele și stă pe os
plimbă umbre în parcul pământului meu
cu rădăcini înghțate
în liniile palmelor mele
unde ne-am cuibărit
împreună în noi
să fie cald
și viață
044.224
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Floriana Vîntdevară
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 80
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Floriana Vîntdevară. “incognito.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/floriana-vintdevara/poezie/1762882/incognitoComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
oarecum...
nu stiu daca sa-mi fie ciuda ca mi-ai furat(fara sa vrei, sper! si chiar daca ai pictat acel ceva in alte nuante) ceva in prima strofa si pe alocuri in a doua, sau sa ma bucur ca cineva imparte pe alocuri aceleasi trairi...
cumva osciland,
maia
nu stiu daca sa-mi fie ciuda ca mi-ai furat(fara sa vrei, sper! si chiar daca ai pictat acel ceva in alte nuante) ceva in prima strofa si pe alocuri in a doua, sau sa ma bucur ca cineva imparte pe alocuri aceleasi trairi...
cumva osciland,
maia
0
eram bulversata... (pe alocuri?!)
0
Nicolae,
ai dreptate
așa ceva nu poți, înainte de orice altă apreciere, simți zilnic
mulțumesc
Maia,
te asigur că unica-mi sursă de inspirație stă în buzunarul stâng la piept
mă bucur că te-ai regăsit între imaginile însuflețite de mine
fiece tecst ar trebui să poată traduce
stările noastre ca entități din aluat comun.
ai dreptate
așa ceva nu poți, înainte de orice altă apreciere, simți zilnic
mulțumesc
Maia,
te asigur că unica-mi sursă de inspirație stă în buzunarul stâng la piept
mă bucur că te-ai regăsit între imaginile însuflețite de mine
fiece tecst ar trebui să poată traduce
stările noastre ca entități din aluat comun.
0

Așa ceva nu poate scrie oricine, dar mai ales, celui căruia îi reușește, nu-i vine în fiecare zi:
\"două suflete adunate
pitite la umbra lui
cu piele din cer
și bocanci plecați la plimbare.
e frig acum
tremură tot ce
e piele și stă pe os\"
Superb!