nebun

mi se scurge ochiul pe farfuria albastră din care îți iese chipul de prince charming o zbughește pe sub pleoapa mea prin demisolul frunții și se agață de retină ca de o prietenie veche albă tabula rasa pe care ne vom așterne iar de mâine cu tălpile ceruite de albul dimineților cu `noi` când Îmi despici obrazul ca pe o piersică tare scrâșnește carnea de dulceață albă ești nebun de alb în pielea subțire de frunză tomnatică cu buzele crăpate de tocul ușii ochii izbiți între ai noștri nebun de albi